Soparla din mine (blog post imaginativ)
Scris de Olivian BREDA pe miercuri, 26 martie, 2008
In 2005 dadeam o proba la teatru si trebuia sa fiu un soarece care iese dintr-o bucata de cascaval. Trebuia sa interpretez totul. Cum ar fi insa daca as fi pus in situatia de a interpreta o soparla? Atat. Fara nimic ajutator - nu ti se da o tema, nimic de care sa te agati, altceva decat faptul ca “esti o soparla”.
Ok, ok. Intai as defini situatia. M-as plimba pe jos, as misca din coada, as mirosi lucrurile, si in general as avea miscari flexibile. M-as misca brusc si rapid, si as lua pauze. In fine, gasesc o zona puternic luminata si stau un pic cu burta la soare. [asta a fost expozitiunea]
[intriga]Soparla asta poate sa si gandeasca, si isi exprima gandurile:
- Soare, liniste, ahh, asta viata pentru mine … (pauza)
- Mi-ar fi insa bine daca as manca ceva … Sunt o soparla, nu pot sta mult fara mancare;
- Mai stau un pic ca e bine … (pauza lunga)
[desfasurarea actiunii]Ma plimb prin jurul scenei, incet, tiptil.
Apare o gargarita, ma gandesc:
- Ce gargarita micuta;
ma uit cu atentie la ea, incerc sa o ademenesc (fac semne cu mana). Urmaresc cu privirea cum gargarita vine mai aproape, mai aproape, o mananc.
Ma plimb, vad ceva gri in fata, ma uit cu atentie. Ma atrage, ma apropii, ma apropii.
[punctul culminant]Sunt surprins de o miscare brusca si nu ma pot misca. Incerc cu disperare sa fug, sunt prins. Sunt apucat de coada. Se rupe coada. Sunt apucat de corp, sunt ridicat si ucis.
[deznodamantul]Ma indepartez de scena si imi imaginez un gand:
- Hei, am ajuns si eu gargarita. 
